LEGENDA LUI DRAGOBETE PE ÎNȚELESUL COPIILOR

În tradiția românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind ținut în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Data de 24 februarie nu era întâmplător aleasă, ea reprezentând începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga natură renaște, păsările îşi caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se pregătea pentru venirea primăverii. Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor şi ca un naș ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, ulterior Dragobete a fost transformat într-o zeitate ce protejează și aduce noroc îndrăgostiților.

Legenda lui Dragobete

   Legenda povestește că Dragobete a fost fiul unei tinere deosebit de frumoasă pe nume Dochia și al Duhului Muntelui. La nașterea lui Dragobete, copilul a avut patru ursite: zâna Primăvara, care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe, zâna Vara care i-a dăruit dulceața fructelor și căldura dragostei, zâna Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare, zâna Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete s-a bucurat de toate cadourile ursitoarelor, îndrăgit și iubit de toată lumea, iar când a crescut mai mare, tatăl său Duhul Muntelui, l-a chemat sus pe munte, departe de toți și toate, unde picior de om nu călcase vreodată, pentru a proteja natura și animalele în locul lui, deoarece acesta îmbătrânise. Astfel Dragobete a învățat toate tainele vieții și ale naturii, transformându-se el însuși într-un duh al muntelui, protejând suflarea omenească și animalele totodată. Primăvara, Dragobete cânta la fluierul său primit de la ursitoare, cântecele sale auzindu-se de sus de pe munte. Se spune că oricine le auzea, avea parte de noroc și era înconjurat de iubire toată viața. Cu timpul, Dragobete s-a transformat în legendă, iar atunci când lumea avea mai mare nevoie să i se amintească importanța dragostei de sine și de celălalt, Dragobete apărea în vis și punea în sufletele oamenilor câte ceva din cadourile primite de la ursitoare. Se mai spune că atunci când copiii plâng, Dragobete apare la geam și nevăzut de nimeni, cântă din fluierul fermeca cântecele duioase de leagăn pentru ei, liniștindu-i.

Povestea-și dovedește utilitatea

              Bibliotecarul este cheia utilizatorului către izvoarele nesecate de înțelepciune ce se găsesc  într-o bibliotecă. Acest lucru trece ca un fir roșu prin Legea cu privire la biblioteci din 20.07.2017, elaborată și aprobată de Parlamentul Republicii Moldova,  dar intrată în vigoare abia la 18 februarie 2019. De aceea astăzi, pentru a fi în pas cu timpul și eficient în activitatea sa, bibliotecarul  trebuie să fie deschis noilor orientări și servicii predispuse utilizatorilor prin prisma noilor performanțe tehnologice dar și a legislației în vigoare. De aici desprindem creativitatea necesară unui bibliotecar și conștienta de caracterul complex al muncii sale cu utilizatorii, perfecționându-se continuu într-o lume mereu în schimbare.

              Dar cel mai important, bibliotecarul contemporan este acela care poate deschide pentru utilizatorul său o fereastră spre lumea întreagă, este acela care poate schimba viziuni, idei, atitudini, vieți doar printr-un cuvânt bun, o carte de căpătâi, un gest frumos prin propriul exemplu.

            Copiii sunt oglinda noastră, iar autenticitatea lor, face ca această oglindă să fie curată și să ne arate realitatea clară. Este o oglindă de care nu poți prea multe să ascunzi. Din acest motiv, relațiile cu copiii sunt cele mai importante din viață, căci anume aceste conexiuni îi definesc ca oameni, atât pe ei cât și pe noi, părinții, bibliotecarii. De la copiii mei am învățat iubirea, care înglobează în ea toată grija, atenția și susținerea, ei m-au învățat să ascult, ca să înțeleg cum gândește celălalt, în loc să cred că știu cum ar trebui să gândească el. În concluzie am înțeles, că  IUBIREA ESTE CHEIA SPRE INIMILE FIECARUIA DIN NOI.

          În felul acesta, filiala„Maramureș”, pe care am onoarea  s-o conduc, susține în totalitate creșterea nivelului de incluziune socială și creează condiții benefice integrării tinerilor cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) în societate,  sporind formarea și informarea membrilor comunității. Acțiunile noastre se bazează în primul rând pe dragoste față de aproapele nostru, iar acest sentiment generează multe alte acțiuni, care sunt îndreptate întru-totul spre binele beneficiarilor noștri. Mereu sunt organizate o serie de activități destinate acestor persoane în parteneriat cu anumite instituții educaționale, ONG-uri, Centrul de Zi si  Activități pentru Persoane cu Dizabilități de Intelect  „START”, Centrul „Planeta Carității” și Centrul „Copilărie Adolescență și Familie” și altele.  Aceste activități sunt bazate pe metode specifice ce includ stimularea atenției, memoriei, gândirii și a imaginației (procese cognitive) în armonie cu suportul și grija pe care o oferă echipa noastra.

               Tineri din comunitate, utilizatori ai bibliotecii noastre sunt în curs de dezvoltare fizică și mentală, din acest motiv, toate serviciile pe care le oferă biblioteca noastra sunt organizate și dispuse să antreneze abilitățile atât fizice, cât și mintale a beneficiarilor noștri. Lucrările făcute manual de ei în cadrul serviciilor le dezvoltă foarte bine creativitatea, imaginația și desigur, atenția.

                Pe post de călăuză, în această direcție, utilizăm minunata lucrare a doamnei Maria Dorina Pașca „Povestea terapeutică”(Editura „Ardealul”, Targu-Mureș, 2004),  dar și alte lucrări apărute recent la acest subiect.

               Astazi trăim într-o societate în care oamenii, în special tinerii au încetat să mai comunice, cu cei din jur dar mai ales cu ei însusi. Într-o societate în care dacă vorbești deschis despre problemele tale ești un plangacios, dacă vorbești despre fricile tale ești slab, daca îți deschizi sufletul ești naiv. NU! Noi venim prin aceste povești să învățăm tinerii că defapt comunicarea e soluția multor probleme din viața noastră. Comunicarea poate fi cel mai bun psiholog, cel mai bun prieten, cel mai efectiv leac împotriva singurătății. Prin povestirile terapeutice vrem sa învațăm tinerii să nu le fie frică să vorbească despre ceea ce ii deranjeaza sau ii sperie, caci primul pas spre a depași frica este să recunoști acest fapt, sa vorbesti despre asta. La fel și activitățile servicilor bibliotecii noastre îndrumă tinerii sa fie deschiși cu ei însuși și cu cei din jur, să comunice eficient, să își învingă temerile …fapt care îi ajută să devină mai încrezuți în propriile puteri, mai motivați, mai relaxați și pregătiți pentru diferite situații din viața lor fie ele mai bune sau mai rele.

            Poveștile auzite de beneficiarii noștri sunt deseori înscenate pe o scena improvizată, aceasta este activitatea lor preferată, care le întărește încrederea în propriile puteri, le formează abilități de comicare verbală și non verbală, le dezvoltă memoria și gândirea pozitivă să perceapă înformația asa cum o vad, o aud si o transmit.  În acest context narațiunile nu sunt unele simple, ba din contra, sunt ,,povești terapeutice’’ din cadrul Programului ,,Să re-auzim povestea’’.

               Așa le-am denumit noi și credem că este unul din cele mai reușite servicii prestate de biblioteca noastră. Le numim terapeutice, poveștile, care au drept scop relaxarea și detașarea tinerilor de sentimentele negative, calmează și reduce stresul. Dar cel mai important beneficiu al acestor povești este faptul că, în urma fiecărei povestiri, tinerii se aleg cu o învățătură, o concluzie care îi poate servi de bine în viața de zi cu zi. Acest lucru îi face foarte fericiți și împliniți, lăsând în urmă pentru un moment, toate grijile și nevoile, legate de sănătate și existență.

            Munca noastră și contribuția la fericirea acestor copii ne  face foarte entuziasmați și motivați să continuăm, pentru că în fiecare zi ei ne demonstrează și ne învață cea mai importantă lecție: ,,să fim mulțumiți de ceea ce avem, să muncim pentru ceea ce vrem și niciodată  să  nu ne dăm  batuți!”.

            Activitățile organizate de comun-acord cu Centrul de Zi și Activități „START”,  Centrul „Planeta Carității” și Centrul „Copilărie Adolescență și Familie” încurajează, mobilizează, sprijină și socializează această categorie de beneficiari. Fecare activitate pentru ei este un prilej de comunicare, de dezvoltare a atenției, a memoriei, a gândirii, a imaginației prin sporirea interesului și curiozității.

          O altă componentă esențială în activitatea bibliotecii noastre reprezintă voluntariatul, care generează cele mai nobile aspirații ale omenirii – solidaritatea, echitatea, libertatea. În acest sens tinerii au șanse de a se implica și manifesta într-o varietate de acţiuni în diverse domenii. Voluntarii noștri au oferit în mod liber timpul, talentul și energia în beneficiul altora și anume a tinerilor cu cerințe mai specifice. Ei s-au implicat activ în proiectul poveștilor terapeutice cu genericul: ,,Eu spun un cuvânt, tu scrii o poveste’’, aceste activități au consolidat relațiile de interdependență dintre bibliotecar, voluntar și beneficiar devenind o istorie de succes.

      Doar împreună putem face schimbarea, pentru că suntem  uniti  și bine determinați.

Elena SINIȚA, șef  filială

Biblioteca„Maramureș”, filială  a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”

 

Copilul și basmul

Copilul are mare nevoie de povești. Ascultînd povești copilul visează, se joacă, învață, se dezvoltă, și … devine mai matur. 

Basmul ne spune de ce, basmul vorbește întotdeauna despre înțelesul celor ce se petrec în lume.

Cum reușește prințul să coboare la fundul mării fără oxigen e absolut nerelevant pentru copil, el nu se întreabă niciodată cum se face că inelele regilor ajung mereu în cele mai improbabile locuri și nici cum face apa vie ca voinicul să recapete viață. Așa merg lucrurile în lumea basmelor, o lume care copilului îi este familiară! În basme animalele vorbesc, glăsuiesc și plantele, și obiectele. Pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjurătoare să fie animat, ca un sac să vorbească sau un elefant să-și ia zborul și nu are nevoie de nici o explicație.

Lumea vrăjită a basmului e lumea în care copilul mic trăiește zi cu zi, e lumea în care toate acționează în virtutea unei logici și urmărind o finalitate. E totodată o lume a luptelor, a biruințelor și a înfrîngerilor dramatice.

Basmele pun întotdeauna o problemă. În basm, prin definiție, totul se termină cu bine, dar lucrurile nu stau totdeauna bine. Dimpotrivă. Tipicul basmelor constă în a ne prezenta la început o situație care, fericită sau nu, are doar un rol de introducere în drama în care va fi implicat protagonistul. Prinții sînt puși întotdeauna să săvîrșească isprăvi imposibile, prințesele, lipsite de apărare, cad victime unor personaje malefice, copiii sînt prizonierii vrăjitoarelor ce îi pun la îngrășat ca să-i mănînce.

Basmul îi duce pe copii de mînă spre ieșirea din aceste situații îngrozitoare. Tocmai în aceasta rezidă valoarea basmului: în capacitatea lui de a prezenta în termeni imaginari, așadar ușor de înțeles pentru copil, o situație dramatică de conflict grav, de posibilă tragedie și de a indica o cale de ieșire din această situație. Basmul ne prezintă problema și situația problemei, toate acestea în singurul limbaj accesibil unui copil – cel al fanteziei.

Basmele sunt pline de copii: copii abandonați în pădure, copii chinuiți de maștere crude, copii care nu sunt iubiți, copii nedoriți, copii rătăciți… Copiii din basme nu respectă niciodată interdicțiile: deschid toate ușile care ar trebui să rămînă încuiate, se abat de la drumurile pe care ar trebui să meargă, se duc exact unde n-ar trebui să se ducă. În felul acesta basmele îi vorbesc copilului despre problemele cu care se confruntă zilnic: abandonul, lipsa de iubire, singurătatea, neascultarea, frica…

În basme copiii înving. Ei supraviețuiesc în ciuda părinților care îi abandonează, în ciuda mașterelor rele, a vrăjitoarelor nemiloase, înving împotriva unor figuri amenințătoare mult mai puternice decît ei: basmele reprezintă pentru copii și glasul speranței.

Abandonarea povestirii basmelor înseamnă abandonarea celei mai bune căi de acces spre lumea fantastică în care trăiește copilul, înseamnă să-l privăm de un spijin util, mai mult, indispensabil, atunci cînd își înfruntă și își rezolvă angoasele…

Sursa: Santagostino, Paola. Cum să te vindeci cu o poveste / Paola Santagostino ; trad. : Corina Popescu. – București : Ed. Humanitas, 2008. – P. 24-26.

Să creăm singuri povestea

Majoritatea revistelor pentru copii atașează pagini întregi cu jocuri, care invită copiii să se distreze, să-și probeze perspicacitatea, logica, îndemînarea și inteligența. Am găsit pe paginile unei reviste, la rubrica Fă singur,  un joc de decupat și lipit, care prezintă personajele unei povești populare ruse.  Este vorba de povestea Conacul (Teremok).

Împreună cu cîțiva copii de la Tabăra de vară am decupat toate piesele necesare, după care am încercat să le asamblăm. Un joc destul de interesant care dezvoltă îndemînarea și imaginația, care nu numai aduce informații interesante, dar formează și deprinderi utile. Urmînd schema de asamblare pas cu pas, cu emoții și încredere am obținut rezultatul dorit: căsuța primitoare și personajele din poveste.

Am încercat să ne amintim povestea, dar cum au ieșit mai multe variante, am găsit-o pe rafturile sălii pentru copii și am citit-o. Am împărțit povestea pe tablouri și am încercat să le înscenăm. Copiii și-au ales cîte un personaj pe care îl deplasau în jurul căsuței, amintindu-și replicile și acțiunile, retrăind viața și frămîntările personajului. Imitînd mersul personajului și glasul specific al acestuia, dramatizarea noastră a prins voiciune și culoare.

Atmosfera s-a înviorat, iar micii actori s-au simțit cu adevărat în Lumea Poveștilor.

Poveste, poveste înainte mult mai este

Ziua de astăzi am dedicat-o poveștilor, care educă spiritul moral și estetic încă din copilărie și dezvoltă îmaginația și creativitatea prin invocarea unor tărâmuri fantastice și fabuloase.

Nu ne-am propus să-i plictisim pe copii cu întrbări despre poveștile și personajele preferate, dimpotrivă, am recomandat spre lectură povești la fel de interesante, dar mai puțin cunoscute copiilor. Fiecare copil a ales să citeasă o poveste din cele propuse spre lectură. Am rămas uimiți cît de bine i s-a cultivat tinerei generații setea de cunoaștere, de descoperire a unor noi lumi și tărîmuri, de a-și îmbogăți limbajul cu o vorbire corectă și frumoasă, acestea fiind observate în nu numai în cadrul lecturii, dar și în cadrul discuțiilor.

Conversația cu tinerii cititori a fost foarte dinamică, fiecare dând dovadă de un intelect cult și bine dezvoltat. Au găsit tangențe cu poveștile cunoscute, au identificat asemănări cu personajele preferate.

La final, a fost organizat un mic concurs de desen, unde micii „lectori” au dat dovadă de talent, ingeniozitate și spirit de observație în schițarea unui personaj din poveste.