Lecţie bibliografică: Ziarul preferat, revista preferată


ETAPA I:
Grup ţintă: eleviii claselor a IX-a
Data: 05 aprilie 2011
Locul desfăşurării: bibliotecă
Timpul lecţiei: 60 minute
Metodă de desfăşurare: lucru în grup
Responsabil: C. Mamaiscaia
ETAPA II:
Scop: Exersarea elevilor în exprimarea orală şi scrisă, dezvoltarea deprinderilor de a discuta despre performanţă, trezirea interesului faţă de presa periodică din limba română.
Obiective:
  1. să enumere titluri de ziare şi reviste;
  2. să creeze o comunicare verbală  în baza temei „Presa şi societatea”;
  3. să lucreze în grup;
  4. să prezinte ziarul/revista preferată;
  5. să însuşească o serie de cuvinte noi la temă, să le explice sensul, să le utilizeze în context;
  6. să devină buni cititori, să cunoască inovaţiile din viaţa cotidiană.
Materiale pentru instruire:
–          ziare, reviste publicate în RM;
–          fişe cu texte pentru încălzirea pentru exprimarea orală;
–          DEX al limbii române, dicţionare de sinonime;
–          Fişe cu cuvinte de reper pentru elevi.
Scenariul lecţiei

Se propune atenţiei copiilor următoarele cuvinte: ziar, revistă, carte, televiziune, radio, cinema scrise pe fişe. Fiecare elev îşi alege cîte un cuvînt, justifică alegerea făcută argumentînd obţiunea. (Se rezervă 6 minute)
Lucru în grup: fiecare grup primeşte aceiaşi însărcinaare: să scrie în coloană cît mai multe substantive pentru fiecare cele 6 cuvinte propuse. Cuvintele nu trebuie să se repete dintr-o coloană în alta. Cu 2 cuvinte (la alegere) să alcătuiască doua fraze.
Ziar: jurnalist, redactor, tipografie, articol, rubrică, interviu, reporter, redacţie.
Revistă: copertă, imagine, sumar, presă, cititor, foaie, editură, tiraj.
Carte: autor, ediţie, cotor, file, capitol, paragraf, titlu, librărie.
Televiziune: emisiune, crainic, translaţie, televizor, realizator al emisiunii, telespectatori.
Radio: program, informaţie, prezentator, reportaj, noutăţi, ascultător.
Cinema: actori, spectatori, regizori, film, dublură, decor, inginerivideo, aranjament.
Bibliotecarul: În ce cuvînt-ocean se revarsă aceste cuvinte-rîuri (ziar, carte, revistă, televiziune, radio, cinema).
Răspund elevii: Mass-media
media – din engleză – mijloc de comunicare.
mass – masă de oamnei, public; adică ansamblul mijloacelor de comunicare moderne.
Bibliotecarul: Un loc primordial în mass-media îl ocupă presa. Găsiţi în DEX sensul cuvintelor: ziar,  revistă.
Elevii: ziar – publicaţie cotidiană în care se tipăresc ştiri, informaţii politice sociale, culturale etc;
revistă – publicaţie periodică cuprizînd bucăţi literare, articole, studii, note din domenii variate sau de strictă specialitate.
Bibliotecarul: Cu ajutorul dicţionarelor de sinonime, găsesiţi sinonimele cuvintelor date.
Elevii: Ziar – cotidian, gazetă, jurnal.
Formează cuvinte înrudite ziarist, gazetar, jurnalist, publicist, publicaţie, a publica.
Revistă – (pop.) foaie.
Ziarele pot fi: politice, informative, sportive, etc.
Revistele pot fi: literare, ştiinţifice, culturale, sportive, de specialitate, etc.
Bibliotecarul: Numiţi publicaţiile periodice de limbă română ce se editează în Republica Moldova ?
Elevii: Ziare – Literatura şi arta; Făclia; Săptămîna; Timpul; Jurnal de Chişinău
Reviste: Vip magazin; Moldoveanca; Clipa; Viaţa ta; Odoraş.
Lucru în grup: Pe masă se află aceste ziare şi reviste. Liderul fiecărui grup îşi alege la dorinţă o revistă şi un ziar. Grupul constă din 4 elevi. Doi elevi din fiecare grup prezintă un ziar, iar alţii 2 o revistă.
(Se rezervă 10 min)
Fiecare grup primeşte o foaie cu criteriile de descriere / prezentare:
a unui ziar:
  1. Denumirea ziarului?
  2. Ce fel de ziar este ?
  3. Din ce an apare ?
  4. Data editării
  5. Preţul
  6. Redactor-şef
  7. Cîte pagini conţine ?
  8. Tematica paginilor.
a unei reviste
  1. Denumirea revistei
  2. Ce fel de revistă este ?
  3. Din ce an apare ?
  4. Data editării
  5. Preţul
  6. Redactor-şef
  7. Editura
  8. Cîte pagini conţine ?
  9. Sumar
La prezentarea însărcinării elevii sunt foarte atenţi pentru a evidenţia cea mai reuşită prezentare a unui ziar / a unei reviste.
Lucru în perechi
Fiecare pereche din I grup pregăteşte reclama ziarului / revistei prezentate
Fiecare pereche din grupul II pregăteşte sugestii pentru echipa redacţională.
Fiecare pereche din grupul II pregăteşte o scrisoare către echipa redacţională.
(Se rezervă 15 min)

Model de reclamă
Dragi cititori ! Echipa redacţională a revistei Didactica Pro vă anunţă că a început abonarea la revista noastră. Grăbiţi-vă !… Ea vă va ajuta să fiţi la curent cu toate noutăţile din domeniul educaţional, care va spori eficienţa muncii dvs. !
Nu rataţi sansa!

Model de Sugestii. Scrisori.
Dragă redacţie a ziarului Literatura şi arta ! Vi se adresează un grup de elevi ai clasei a IX-a, Liceul Litterarum, Chişinău. Suntem cititorii permanenţi ai ziarului dumneavoastră. Vă aducem cele mai sincere mulţumiri pentru informaţiile atît de necesare pentru noi în domeniul artei, culturii, literaturii, etc. Ele ne trezesc interesul faţă de cultura, tradiţiile şi literatura poporului român.
Am dori pe viitor să includeţi în paginile ziarului Literatura şi arta…
Cu mult respect, un grup de elevi ai clasei a IX-a, Liceul „Litterarum”, Chişinău.

Zi de informare: Cărţi ce trebuie să le cunoşti


Ziua de informare organizată la filiala Maramureş pe 1 aprilie 2011 a avut drept scop informarea cititorilor despre noile intrări în bibliotecă şi promovarea lor. Această zi a purtat genericul „Cărţi ce trebuie să le cunoşti”, venind cu noutăţi editoriale pentru fiecare cititor, indiferent de vărstă.

Pentru cei mai mici au fost prezentate cărţi cu texte scurte, scrise cu litere mari, multe imagini viu colorate, care să-i ajute pe copii la însuşirea cititului curgător, corect, conştient şi expresiv. Cărţile prezentate Lumea ca o poveste de Arcadie Suceveanu, Unde eşti copilărie de Mihai Eminescu, Prima mea carte de învăţătură, Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe de T. S. Eliot, Ceasul, Antonimele, Ştii de ce Apa este viaţă, Ştii de ce focul este viaşă etc cuprind istorioare, poveşti, povestiri, întîmplări hazlii sau triste, cu tîlc şi miez educativ. Personajele sînt copii, oameni în vîrstă, plante şi animale, fiinţe supranaturale sau eroi de poveste de la care micii cititori ar putea învăţa Binele, Frumosul, Dreptatea şi Armonia.

Copiilor de vîrstă şcolară am propus Enciclopedia elevului, Mari enigme şi mistere, Invenţii şi descoperiri de G. Bartalozzi, Cartea despre bărbaţi şi femei în istorie de C. Gori, Dicţionarul cavalerilor de D. Royo, Dicţionarul indienilor de M. Piquemal, Dicţionarul piraţilor şi corsarilor de D. Joly etc, încercînd să se acopere toate domeniile, de la istoria antică pînă la tehnologia de ultima oră; de la viaţa plantelor şi animalelor terestre, pînă la planurile cosmice pentru mileniul viitor. Au fost incluse lucrări din geografie, ştiinţele naturii,corpul uman, istorie – toate domeniile pe care le explorează copiii acasă şi la şcoală. Fotografii colore, ilustraţii minunate, hărţi însoţesc textul şi determină cititorii să descopere singuri unele lucruri.

Pentru tineri şi adulţi au fost selectate cărţile: Doctori ucigaşi de C. Evans; Scandal! Escrocherii care au zguduit lumea; Introducere în gramatica limbajului de C. Alincăi; Ghid practic pentru diabetici deY. Mallette; Cuvinte care vindecă de N. Guilmartin; Mari enigme ale istoriei de P. Bellemare; Şase lecţii uşoare de R. Feynman etc. Întîmplări misterioase, dovezi, ipoteze, povestiri pline de suspans, situaţii reale cu care se confruntă fiecare din noi, este ceea ce pot ciititorul în aceste cărţi. Întrebările  îşi găsesc răspunsul, se soluţionează problemele, se explică mecanisme. Iar romanele Parfumul de P. Suskind, O poveste de dragoste, poate de M. Page, Minciunile femeilor de L. Ulickaa, Frumoasele adormite de Y. Kawabata, Revolverul lui Maigret de G. Simenon, Viaţă primejdioasă de B. Cendrars etc, vor fi adevărate clipe de delectare în timpul liber.

Sperăm şi credem că organizînd această zi de informare am ghidat copiii în formarea preferinţelor, i-am ajutat să poată diferenţia o carte bună de una de valoare, am informat utilizatorii despre notăţile editoriale. Cei 264 de utilizatori care au vizitat biblioteca în ziua respectivă au consultat cărţile propuse în sala de lectură, solicitînd unele şi la domiciliu.

 

 

Colecţia RÎSUL LUMII


  1. Clements, Toby. Codul Da Vino / Toby Clements; trad.: Sanda Aronescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007. – 205 p.

Romanul Codul Da Vino este o băşcălie englezească la adresa omniprezentului Cod al lui Da Vinci scris de Dan Brown. Autorul porneşte de la o imagine clasică a romanului poliţist: cea a cadvrului din bibliotecă. Aplecarea spre pastişă , specularea mustoasă a clişeelor de gen, comical de situaţie şi ritmul viu al povestirii sunt elementele care  fac din Toby Clemants un autor uşor de citit, iar din cărţile lui prilejuri de relaxare. Personajele au nişte nume conspirative de tot rîsul: Bufniţă Cafenie, Prezervativ, Nevăstuică, iar marile secrete par sminteli de tot rîsul: James Joyce a fost femeie, Virginia Woolf bărbat, iar Beethoven a scris trei simfonii – Eroica, Pastorala şi A Noua. Spectacolul parodic e la el acasă, iar Toby Clements se simte minunat cînd persiflează. Şi un ultim  secret răscolitor: Codul Da vino a apărut fără aprobarea lui Dan Brown.

Fischer, Tibor. La genunchiul broaştei / Tibor Fischer; trad.: Irina Negrea. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 305 p.

Nu-I deloc simplu să scrii pe tonuri vesele despre anii cincizeci în Ungaria. Tibor Fischer o face din perspectivele  unui tînăr baschetbalist care deschide ochii într-o lume anapoda. Gyiri Fischer şi prietenul lui, Pataki, descoperă deliciile propagandei de partid, farmecul muncii într-o întreprindere comunistă, valul polar adus de sovietici la invazie şi tehnica potemkiniadelor duse la perfecţiune. Însă  autorul preferă registrul comic şi transformă totul în caricatură. La genunchiul broaştei e un roman în care personaje groteşti, flaşnetari de partid, şmecheri năvalnici, trişori intratabili şi gorile cu suflet de mărimea pumnului populează o galerie greu de uitat. O galerie unde minciuna înfloreşte la tot pasul, iar adevărul e suit în dubă şi dus la groapa de gunoi.

Fischer, Tibor. N-o citi dacă eşti prost / Tibor Fischer; trad.: Sanda Aronescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007. – 251 p.

Manifest pentru literatura adevărată, culegerea de povestiri a lui Tibor Fischer este o reuşită a genului parodic. Irevenţios şi sarcastic, iconoclast şi acid, Fischer crează personaje greu de uitat şi le pune în situaţii greu de conceput. Din Londra pe Coasta de Azur şi dintr-o închisoare din Brixton într-o librărie germană, eroii lui compun o galerie bizară şi vorbesc despre o lume în care smintirea pare fapt divers.  N-o citi dacă eşti prost cuprinde şapte texte dense, hazlii şi isteţe. Inventiv, truculent, anarhic şi meşter în ale umorului absurd, Tibor Fischer este un autor citit cu desfătare, dar şi cu ridicări de sprîncene.

Paraschivescu, Radu. Balul fantomelor / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2009. – 307 p.

Lucrarea este o farsă din vremea de început a traficului de droguri  din România în care se pastişează deopotrivă reţetele thrillerelor de doi bani şi ONG-urile cu gesticulaţie ineficientă şi apetit bugetivor. Virgil Mihalcea, professor  de istoria literaturii universale la un liceu bucureştean din anii nouăzeci, trăieşte fără o agendă anume. Elevii rîd de el, colegii îl prives de sus, iar directorul l-ar vrea pe făraş. Această existenţă cenuşie se coloreză violent cînd în garsoniera şi în viaţa lui Mihalcea pătrunde Carla Bracci, o tînără cu aptitudini de maseuză şi fizic de iepuraş Playboy. Schimbarea e bruscă şi totală. În jurul lui Mihalcea încep să crească mafioţi cu acoperire diplomatică, lichidatori sadici, dealeri hârşiţi, poliţişti cu agendă dublă. Totul se transformă într-un perpetuu joc de măşti în care situaţiile basculează neaşteptat.

Paraschivescu, Radu. Ghidul nesimţitului / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. –189 p.

Este o monografie despre nesimţire. Nesimţirea este un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Radu Paraschivescu a scris o carte tristă dar plină cu umor.  Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv pînă la ubicuitate, pisălog pînă la nevroză şi vociferant pînă la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici el nu deţine toate pîrghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglaje necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă. Cartea vrea în primul rînd să amuze. Numai că în spatele tonului ironic răsar fapte, întîmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care nu au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.

Paraschivescu, Radu. Mi-e rău la cap, mă doare mintea / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 164 p.

Rar trece o zi fără să auzi o vedetă a tranzacţiei rostind o gogomănie. Vorbitorii arenei naţionale se pronunţă indiferent de temă, anotimp sau stare de spirit. Unii stîlcesc cuvinte, alţii idei, unii filosofează tînjind după admiraţia celor din jur, alţii îşi rostesc mesajele cu încruntare. Radu Paraschivescu a strîns o recoltă “ bogată” din muzică şi din televiziune, din fotbal şi din politică, din sănătate şi din literatură, din sfera afacerilor şi a relaţiilor de cuplu. La fel ca în clasamentele muzicale, publicul are ocazia să admire evoluţia starurilor în ascensiune, dar şi stabilitatea dezinvoltă a consacraţilor. Volumul se încheie cu un capitol rezervat vorbelor de duh autentice. E totuşi consolator să ştii că există încă şi practicanţi ai umorului voluntar.

Pleşu, Andrei. Comedii la porţile Orientului / Andrei Pleşu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 253 p.

Sunt cele mai mustoase şi mai amuzante texte pe care le-a scris autorul din 1990 încoace. Un volum de gală ce se caracterizează prin: umor tonic, haz vehement, vervă cotropitoare, limbaj luxuriant, şi un farmec al lecturii ce nu se obţine din dicţionare şi compendii. Rostul lui este să ne binedispună şi să ne reconecteze la literatura  pură. Andrei Pleşu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică şi delirantă, ambiguă şi abruptă, hazlie şi inconsecventă. Un spaţiu al candorilor şi al conivenţelor, al farafastîcului pompos şi al formei fără fond.

Roy, Cmilien. Arta de a respinge un roman / Camilien Roy; trad.: Nicolae Baltă. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2009. – 171 p.

Este o colecţie de nouzeci şi nouă de scrisori care impresionează prin vervă parodică şi umor. Camilien Roy îl scoate în evidenţă pe editor şi ni-l arată în tot ce are mai antipatic. Scufundător de speranţe, torpilor de iluzii, distrugător cu rază mare de acţiune, acest personaj năpădit de manuscrise şi-a fabricat cu timpul un repertoriu variat al refuzurilor. În cartea aceasta găsiţi 99 de forme de a spune “nu” unor oameni care aşteaptă cu sufletul în palmă un “da”. Respingerea unei propuneri de publicare poate îmbrăca forme năstruşnice, de la delirul incontinent la pompoşenia dizgraţioasă, de la sictireala scurtă la criza de isterie şi de la regretul mămos la replierea strategică. Însă nu ştim la sigur dacă respingerea unui roman e cu adevărat o artă.

Sadler, Machael. Un englez la Paris / Machael Sadler; trad.: Ruxandra Ana. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2010. – 228 p.

Un englez la Paris este primul volum al unei trilogii din care fac parte Un englez la ţară şi Un englez amorezat.

Autorul scrie despre o lume agitată, pestriţă, dar în fond încîntătoare. E lumea băcanilor complici, a dentiştilor fascinaţi de meserie, a neorevoluţionarilor febrili şi cîrcotaşi, a doamnelor şic. Ce speră un englez evadat din ceaţă să găsească în Franţa? Bucuria de a trăi şi plăcerea amorului. Eroul joacă într-o spumosă comedie a inadecvării. Scorţos cînd lumea e distinsă, ponderant cînd totul în jur invită la frivolitate, meditat la „ catehismul preludiului” de doctorande în flirt, el are totuşi norocul să oprescă de fiecare dată oiştea la doi centimetri de gard.

Există cuvinte sub cuvinte… : interviu cu Leo Butnaru


Uneori mi se întîmplă

că în loc de  numele ţării mele

scriu sau rostesc exclamaţia! Ah! O fac

cu mai mult sau mai puţin suflet – exact  cît încape

în exclamaţia! Ah! (de dragoste sau durere

uimire  sau nedumerire

satisfacţie sau uşoară putrefacţie a poeziei patriotice).

(CORP (ŞI SUFLET) DE LITERĂ)

Cu aceste versuri ale scriitorului Leo Butnaru, a început întîlnirea de suflet din data de 18 februarie a.c. organizată pentru elevii de la Liceul „Litterarum” din sectorul Centru. Domnişoara  director (şi moderatorul activităţii) a prezentat autorul ca făcînd parte din elita intelectualilor basarabeni, care nu au cedat în faţa violenţelor istoriei, o persoană remarcabilă a literaturii nu numai din Moldova dar şi de dincolo de Prut, important prin scrierile sale de poezie şi proză. Creaţiile sale oferă imaginea unei creaţii bogate şi variate, scrise cu nerv şi luciditate, mizînd cu prioritate pe idee, pe simbol şi semnificaţie, pe actul intelectual de calitate.

Scopul nostru a fost promovarea scriitorilor contemporani. Drept obiective pentru realizarea acestui scop ne-am propus:

– familiarizarea elevilor cu opera scriitorului;

– prezentarea unor date bibliografice;

– încurajarea participanţilor să devină cititori activ ai bibliotecii.

A urmat enumerarea primelor publicaţii, operelor mai valoroase şi a ultimelor succese: poeme, proza, eseuri, jurnale, dialoguri prezente în colecţia bibliotecii: Ultima călătorie a lui Ulysse (1997); student pe timpul rinocerilor (2000); Lamentaţia Semiramidei (2000); Arlechinul şi delfinul (2001); Lampa şi oglinda (2002); Sfinxul intinerant (2004) ş.a.

Toate aceste informaţii pot fi găsite pe Google, Wikipedia, Blogger (leo-butnaru.blogspot.com), şi desigur în cărţile autorului şi în cele despre autor. Dar există lucruri care doar de la autor le putem afla şi Leo Butnaru a fost bucuros să-şi amintească copilăria, anii de şcoală, timpul pe cînd era student, amintiri din viaţa de familie etc. Putea vorbi la nesfîrşit despre cărţile sale în care pune atîta suflet, despre stilul său concis, laconic, cu idee şi sentiment, despre munca deloc uşoară a scriitorului. Leo Butnaru a răspuns cu plăcere la întrebările adresate de elevi:

– La ce vîrstă v-aţi îndrăgostit pentru prima dată?

– La o vîrstă foarte mică, ca majoritatea copiilor, la grădiniţă, apoi la şcoală, dar nu mi-am împărtăşit sentimentele. Aveam unele defecte de vorbire, care şi acum le am şi aceasta mă oprea.

Cui a-ţi dedicat prima carte? Şi dacă mai aveţi cărţi cu dedicaţii, cui sînt dedicate?

Am dedicat-o mamei, apoi urmează un jurnal dedicat soţiei. Acest jurnal l-am scris în timpul unei călătorii în Crimeea, cînd era să mă rătăcesc împreună cu soţia în munţi, de aceea l-am dedicat Zenoviei, soţiei mele. Dar dacă stau şi mă gîndesc aş fi putut dedica mai multe cărţi persoanelor care m-au influenţat sau m-au inspirat să scriu.

Ce tip de literatură citiţi?

– Citesc foarte mult, citesc operele altor scriitori, citesc teologie, astronomie, din ştiinţele naturale… De fapt pot să citesc orice mă frămîntă la momentul dat.

Ce scriitori din literatura clasică preferaţi să citiţi? Dar din literatura universală, aveţi o operă anume care v-a impresionat?

Din clasicii noştri aş numi pe mulţi. Pe V. Alecsandri, de exemplu, îl citeam în copilărie, cărţile lui le aveam acasă, la părinţi. Pe M. Eminescu şi I. Creangă     i-am descoperit mult mai tîrziu, aşa erau vremurile şi ceea ce se interzicea nu putea fi uşor de găsit. Pe Coşbuc, Sadoveanu i-am citit tot mai tîrziu, îmi plac poeziile lui Minulescu, Macedonschi, Arghezi, îl citesc cu plăcere pe Caragiale. Pot să recunosc că unele poezii de ale mele au ceva în comun cu opera lui Minulescu.

Din literatura universală nu pot numi doar un scriitor, de teamă să nu-mi scape cineva şi în aşa mod nedreptăţidu-l. Sînt multe opere bune, foarte multe.

– Puteţi numi scriitori  de la care v-aţi inspirat?

– Cred că m-am inspirat din literatura modernă, dar nu pot spune că nu am luat nimic din cea clasică. Din toate luam cîte ceva. Dar am adus şi un suflu, mai special, nou în literatură: versul alb, versul liber. Sînt un om al libertăţii în literatură. Cineva chiar mi-a reproşat că nu aş putea scrie versuri cu rimă şi am scris, şi sînt destul de reuşite.

– Aveţi o pasiune pentru Matematică, a-ţi încercat să screţi o poezie în limbaj matematic?

– Cifrele sînt frecvente în poeziile mele, în titlurile cărţilor, dar de fapt eu deseori spun că cifrele nu sînt decît jocuri de cuvinte.

– Iubiţi literatura fantastică?

Da şi am nuvele fantastice. M-a influenţat era electronicii, a calculatoarelor,  m-au tentat întotdeauna temele acestea ale timpului, dar ceea ce se scrie trebuie să fie credibil şi interesant.

A-ţi scrie o carte care ar putea fi ecranizată?

Cred că da, dar sînt convins  că unele din cărţile care le  am deja pot fi ecranizate. Se întîmplă lucruri interesante în cărţile mele.

Acestea au fost doar cîteva din întrebările adresate autorului de către elevi.

Leo Butnaru a arătat copiilor poze cu casa părintească, părinţii, prietenii, familia şi colegii de breaslă. A citit cîteva poeme şi poezii pentru copii.

Elevii la rîndul lor au mulţumit scriitorului şi i-au oferit în dar cartea lor Dansul literelor, editată la Chişinău în anul 2010. Aici fiecare elev a lăsat pe hărtie un vers, o poezie, un text sau un gînd, care va rămîne mărturie vie a trecerii lor prin şcoala cuvîntului. Leo Butnaru a promis că va lectura cartea, iar la o altă întîlnire îşi va spune părerea despre cele citite. Rămîne doar să aşteptăm o altă întrevedere cu scriitorul.