Întâlnirea ,,Prietenilor dragi” la Ringul Intelectual

         Runda a doua a Ringului Intelectual „Chișinăul citește” dedicat cărții lui Eugen Doga „Prietenii mei dragi” s-a desfășurat azi în incinta bibliotecii „Maramureș” din municipiul Chișinău. La ea au participat Herghelegiu Denisa, Cornos Corina, Țurcanu Daniela, Tanachi Casandra, Timofte Patricia în echipa „Intelegentele” și Muntean Otilia, Medvedi Evelina, Tcaci Sabina, Dorința Maria, Revenco Ecaterina în echipa „Prietenele”, precum și copii din sectorul Centru, elevi ai liceielor și gimnaziilor din apropierea bibliotecii. Cei mai numeroși au fost cei de la școala-grădiniță nr. 88, liceul „Nicolae Sulac”, liceul „Liviu Rebreanu”…           Foarte receptive au fost colegele noastre bibliotecare de la filialele „Ovidius”, „A.Mickiewicz”, doamnele Viorica Morari și Elena Mihailov, care au fost în juriu.                          Copiii au știut bine conținutul cărții datorită faptului ca la runda trecută nu au putut participa, deoarece erau numai două echipe. Ei știau cărtea în cele mai mici amănunte. Dragostea de pisicuțe și cățeluși i-a mobilizat pe toți s-o citească, să facă desene, să însceneze fragmente.

         Prezentatoare a fost voluntara Ecaterina, anul doi la Universitatea „Valahia” din Tîrgoviște. Spiritul ei vesel si copilăresc s-a extins asupra tuturor participanților. Peste tot vedeai și auzeai rîsete, zgomote, răspunsuri înainte de vreme – toți vroiau să învingă, să ia trofeul și laurii de învingători. Multe din secvențe erau însoțite de muzica marelui compozitor. Astfel copii au ascultat „Gramofonul”, „Valsul florilor”, „Orașul meu” și alte lucrări excepționale. E o mare plăcere și onoare să fii gazda unui asemenea eveniment, iar întîlnirea cu creația lui Eugen Doga educă tînăra generație și-i dă imbold să ia exemplu de la marele maestru și să facă la fel, doar suntem neam de daci și romani ca și dumnealui, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, care au existat vreodată pe acest pămînt.

 

Programul ,,Provocarea verii” este un imperativ al timpului

     

      În vara aceasta Primăria Municipală împreună cu toate filialele bibliotecii ,,B.P.Hasdeu” din Chișinău au organizat pentru copii un program de odihnă și lectură cu denumirea ,,Provocarea  verii: Citește, Descoperă, Creează”.  Programul va dura pînă la 25 august.

     Mulți copii deja s-au bucurat de jocurile, experiențele, excursiile și lecturile care se realizează în biblioteci.

    S-au scurs două etape ale programului. Copii vin cu plăcere la bibliotecă. Aici ei acumulează noi informații, cunoștințe, citind. Sunt captivați de experiențele, jocurile, filmele vizionate; își formează abilități de a crea ceva util și bun din materiale reciclabile. Copiii au aflat cum au apărut cărțile, stiloul, televizorul, telefonul, hîrtia, internetul ș.a; au descoperit personalități marcante, numele cărora le poartă străzile Chișinăului, inclusiv au descoperit  denumirea străzii Grenoble unde se află biblioteca ,,Maramureș” în care ei frecventează progamul ,,Provocarea verii” și au aflat ca Chișinăul e infrățit cu orașul francez Grenoble. Ei  ascultă cu atenție informațiile prezentate de bibliotecare și citesc cu plăcere despre unii savanți ca: M. Tesla, M. Lomonosov, Arhimede, D.Mendeleev ș.a., iar muzica lui E.Doga, interpretată la flaut de Constanța Sinița, i-a captivat pe toți. Constanța s-a întors zilele trecute de la un Forum al voluntarilor din Tadjichistan unde a prezentat Moldova și a fost apreciată cu excelent. Copii au posibilitatea singuri să improvizeze la pianul ce se află în bibliotecă.

     Bucuria cea mare a membrilor programului este creația, ceea ce fac singuri cu miinile proprii sub îndrumarea bibliotecarelor. Astfel ei au făcut colivii, iekibane, vaze, flori, prima lor carte cu numele propriu ca autor. Jocul de rol în spectacole cu păpuși, desenele, jocurile la calculator sunt preferatele lor ocupații. Cei mai harnici și deosebiți primesc diplome, bomboane, cărți…

    Programul e în toi, urmează încă multe activități interesante pentru copii, iar părinții sunt mulțumiți că au unde lăsa copii în siguranță. Bibliotecile au devenit vesele, active, necesare.    

      ,,Provocarea verii” continuă, lucruri noi, interesante așteaptă sa fie citite, descoperite, create.  Așa că vă așteptăm în continuare cu drag…

                 Iată cîteva opinii ale părinților ai căror copii frecventează programul:                                                    

                                              

 

Al şaptelea simţ. Între ştiinţă şi dragoste.

În fiecare an, la biblioteca „Maramureş”, precum şi la toate celelalte filiale ale B. M. „B. P. Hasdeu”, se promovează lectura prin amplul program  Chişinăul citeşte o carte. Anul acesta a fost propusă spre lectură cel mai recent roman al lui Nicolae Rusu – Al şaptelea simţ.

Dacă anul trecut am savurat liniştea străzilor bălţene, acum avem de-a face cu un alt soi de roman. Unul care mută axa existenţială în planul ştiinţifico-fantastic, dar la fel de bine ancorat în realităţile autohtone. Este parcursă evoluţia unui personaj „blocat” între două lumi, între două margini existenţiale, între două domenii de activitate pe care le adoră deopotrivă. Valentin Raru se află mereu pe pista de decolare în domeniul tehnologiilor de obţinere a energiei, dar nu ezită niciodată să urce în „avionul” literar. Aceşti doi piloni ai carierei sale îl face să creadă în miracolul unor invenţii ale viitorului, şi deşi se vrea sceptic în faţa lor, nu întotdeauna îi reuşeşte.

De altă parte, rutina zilnică din familie, de la serviciu, rudele, prietenii, cunoştinţele – toţi îşi au aportul lor în devenirea tânărului Vali, care vede mereu un imbold de cercetare a tot ce se întâmplă în jurul său.

Existenţa sa, după cum spuneam, este marginalizată de aspiraţiile sale şi de realităţile social-politice, ultimele fiind încontinuu ţinta de critică aspră şi necruţătoare, dar foarte estompată şi elegantă. Se pare că o asemenea minte luminată nu poate fi strivită nici de obstacolul politic, nici de furtunile de familie, nici chiar de prejudecăţile vremilor pe care le-a apucat. Conştiinţa şi luciditate perceperii realităţii îl face să adopte un comportament adecvat în fiecare situaţie. Banal e că singura fisură a acestui om atât de puternic este naivitatea cu care crede în dispozitivul pe care îl adună, un fel de „stimulator al intuiţiei umane”. Sau poate nu e o banalitate? Asta rămâne doar să intuim.

Un lucru este cert – scriitorul a reuşit să scoată din platitudine conceptul de personaj îniţiat, inovându-l prin calităţi uname excepţionale, ferindu-l de nebunie şi acordându-i o şansă să devină eroul comunităţii, iar Valentin Raru este tocmai fructul acestei plăsmuiri.

Savuraţi plăcerea de a-l descoperi în acest roman de excepţie aici, la biblioteca „Maramureş”!

În trecut pentru un viitor mai bun COLONELULUI N-ARE CINE SĂ-I SCRIE

Gabriel Garcia Marquez, scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel, este unul din reprezentanţii de forţă ai realismului magic, care a avut un răsunet mondial. Totuşi nu asta e ceea ce vrem să vă relatăm în următoarele rânduri, deşi ne vom referi exact la opera acestui scriitor trecut prin greutăţile vieţii de mai multe ori şi reuşind, într-un final, să-şi cucerească faima internaţională prin cuvânt.

Astăzi vă vom recomanda o cărţulie care nu se încadrează în stilul atât de bine recunoscut al autorului. Este vorba de cartea „Colonelului n-are cine să-i scrie”, care se presupune că a „izvorât” din două surse. Una din ele, după cum afirmă Gabriel Garcia Marquez, este exemplul bunelului său, care a avut soarta personajului din lucrare. A doua, susţin gurile rele ale criticelor, descinde din perioada în care se afla la Paris, urmărit de mizerie şi sărăcie, unde a cunoscut un bătrân care îşi aştepta pensia de veteran promisă de la stat, dar aceasta întârzia să apară (şi poate că aşa şi nu i-a mai fost acordată niciodată).

(Micro)romanul a fost publicat într-o revistă literară din capitala Columbiei, Bogota, şi în pofida faptului că nu primit nici un onorariu pentru această publicaţie, romanul a avut un succes enorm atâta în ţară, cât şi peste hotarele ei, iar în anul 1962 a fost premiat de către Asociaţia Scriitorilor Columbieni.

Deşi are o construcţie destul de simplă, amploarea şi profunzimea romanului sunt copleşitoare şi sensibilizează oricare cititor. Este descrisă drama unui bătrân care locuieşte într-o sărăcie cumplită împreună cu soţia sa. Speranţa că statul îi va oferi o pensie din care să se poată întreţine îl face să scrie scrisori prin care să o ceară insistent, dar acestea rămân fără nici un răspuns de confirmare. Mai mult decât atât, bătrânii îşi pierd fiul în represiunile politice, aşadar, încercarea de supravieţuire în condiţiile sociale vitrege ale unei societăți corupte este redusă la un tragism tacit şi apăsător.

Se pare totuşi că acest roman nu-şi pierde din intensitate şi actualitate chiar şi acum, după mulţi ani de trecere de la regim autoritar la unul aşa-zis democratic.

Or, ca să descoperiţi romanul în toată amploarea sa şi să redescoperiţi societatea în care trăim, noi vă invităm la lectura acestei opere. 

UMBRA VÎNTULUI de Carlos Ruiz Zafon

Umbra vîntului este romanul care m-a atras spre lectură chiar prin titlul său metaforic și  plin de mister. Ulterior după ce am citit și cîteva pagini, mi-am dat seama că asta vreau să citesc acum : un roman despre o cărți, despre dragoste, să conțină și aventuri, dar să se citească lejer, fraza să curgă lin, fără divagații. M-a cucerit din primele expresii… M-a făcut să am o atitudine și mai specială și mai grijulie față de cărți. Acesta e un motiv în plus să vi-l recomand.

Romanul îl are drept protagonist pe Daniel, care este și naratorul. Începutul cărții ni-l prezintă pe erou amintindu-și de dimineața cînd tatăl său l-a dus pentru prima oară să viziteze Cimitirul Cărților Uitate.  Acesta e un loc special, v-o spun chiar eroii : “ – Locul ăsta e un mister, Daniel, un sanctuar”,  ” – Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata” (p.7).  De aici Daniel trebuie să-și aleagă o carte pe care trebuie apoi să o protejeze cu orice preț.  Frumoase sînt spusele tatălui lui Daniel despre cărți: ”Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. …Ori de cîte ori o carte își schimbă proprietarul, ori de cîte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se întărește. … În locul acesta, cărțile care s-au pierdut în timp trăiesc pentru totdeauna, așteptînd să ajungă într-o bună zi în mîinile unui nou cititor,  ale unui nou spirit. În librărie noi le vindem și le cumpărăm, însă în realitate cărțile nu au stăpîn” (pp.9-10). Din toate cărțile pe care le vede, eroul nostru se simte atras de “Umbra vîntului” : ”Se deslușea timid la capătul unui raft, legată în piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul în litere aurite ce ardeau în lumina distilată de cupola din înalt. Am înaintat pînă la ea și am deznierdat literele cu buricul degetelor, citind în tăcere. Umbra vîntului. Julian Carax. Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată” (p.11), pe care o și citește într-o singură noapte, fiind absolut fermecat de poveste și autor. Încercînd să găsească și alte cărți scrise de acest misterios Julian, Daniel se lasă antrenat într-o aventură periculoasă, dezgroapă secrete pe care unii au încercat să le ascundă toată viața și reînvie o ură veche de 30 de ani. În momentul în care află că cineva caută toate cărțile lui Julian Carax pentru a le arde și este amenințat de un anume Lain Courbert, nume sub care apare diavolul în “Umbra vîntului”, protagonistul trebuie să aleagă între a-și stăpîni curiozitatea și a trăi o viață liniștită, dar plictisitoare, și a elucida misterul lui Julian. Alegerea e evidentă.

Pe parcursul romanului se dezvăluie și iubirea interzisă dintre Julian și tînăra Penelope, fiica unuia dintre cei mai bogați oameni din Barcelona. După patru ani în care se întîlnesc în secret,  Julian și Penelope decid să fugă la Paris. În ziua în care trebuie să plece, Penelope nu apare, iar din acel moment, nimeni nu mai știe nimic de ea, nici Julian, nici prietenii lor. Sînt momente pline de suspans, care nu te lasă să lași cartea din mînă. Un personaj care revigorează atmosfera este prietenul lui Daniel, Fermin, care e foarte nostim uneori : “Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și în Zîna Măseluță. …Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano”(p.224). Alteori devine serios de-a binelea : ” – Hai, să mergem. Căci dumneata și cu mine sîntem așteptați. Ne așteaptă viața ”(p.473).

Observăm naratorul și în perioada scrierii aminitirilor : ”Am citit multe cărți din acea noapte îndepărtată a anului 1945, însă ultimul roman al lui Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade în spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea”(p.477).

Această carte m-a fascinat nu doar prin clipele de suspans și aventurile interminabile ale eroilor, dar și prin ideile profunde despre viață, cărți, viitor, dragoste, așteptare, timp, destin. Iată cîteva fragmente care vă vor invita la reflecție: “Există lucruri care nu se pot vedea decît pe întuneric.”, “Viața merită să o trăiești pentru 3-4 lucruri, restul e o mraniță pentru cîmp.”, “Femeile, cu cîteva excepții notabile, precum vecina dumitale Merceditas, sînt mai inteligente ca noi, ori cel puțin, mai sincere cu ele însele în materie de ce vor și ce nu vor. E altceva dacă i-o spun cuiva anume sau lumii întregi. “ (p. 190) ,  “Cărțile sînt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine.”(p. 209), “Destinul obișnuiește să stea la cotitură… Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el“. (p. 226)

Acestea sînt doar cîteva gînduri. Restul urmează a fi descoperite de cititorul atent care ești TU.

Vă dorește lectură plăcută

Elena LEAH

Marin Preda – prozatorul moralist, între tradiţie şi modernism

5 august – 90 ani de la naşterea scriitorului, eseistului, dramaturgului, publicistului, editorului şi traducătorului Marin Preda

 Explorator al universului ţărănesc, Marin Preda a propus o viziune distinctă asupra lumii satului. A creat opere de mare valoare literară şi etică, fiind unul dintre marii prozatori ai secolului XX. Marin Preda s-a născut la 5 august 1922, în comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. Este fiul lui Tudor Călăraşu şi al Joiţei Preda. Între anii 1930 şi 1937 îşi face studiile la şcoala din satul natal, unde descoperă fascinaţia lecturilor şi dorinţa de a continua învăţătura. În 1937 se înscrie la Şcoala Normală din Abrud, pe care o absolveşte în anul 1941. Debutează în 1942 cu schiţa Pârlitu´, publicată în ziarul Timpul, unde începe să lucreze în calitate de corector. Volumul de debut Întîlnirea din Pământuri i-a apărut în 1948. Au urmat volumele: Moromeţii. Risipitorii, Intrusul, Imposibila întoarcere, Delirul, Cel mai iubit dintre pămînteni. A tradus în româneşte Ciuma de Camus şi Demonii de Dostoevski.

 Din colecțiile bibliotecii, vă propunem spre lectură:

Preda, Marin. Imposibila întoarcere / Marin Preda. – București : Ed. Cartex Serv, 2004. – 238 p.

Imposibila întoarcere este un volum de publicistică, care  conţine meditaţii despre  literatură, despre destinul scriitorului în noua lume, despre creație și morală, despre ce vom citi mîine, mărturisiri ale autorului despre propria operă, despre propriile personaje și  pagini autobiografice. Cartea dezvăluie întâmplări pline de semnificaţie şi portrete memorabile. Scriitorul meditează asupra lumii, provocînd neliniști și întrebări, impunînd cititorul să gîndească înfrigurat asupra necontenitei deveniri.

Preda,  Marin. Moromeții: în 2 vol./ Marin Preda. – București : Ed. Cartex Serv, 2004.

 Romanul Moromeţii are ca temă satul şi ţăranul în perioada dintre cele două războaie mondiale. Autorul în Volum I,  prin Ilie Moromete, creează prototipul ţăranului inteligent, care trăieşte drama surpării valorilor într-un timp ce “nu mai are răbdare cu oamenii”. Romanul abordează şi conflictul dintre generaţii, trădarea celor trei feciori ai lui Moromete, care fug la oraş şi cauzează destrămarea familiei. Ilie Moromete este preocupat de păstrarea pămîntului într-un într-un timp al modificărilor, de continuitatea vieţii axată pe tradiţiile ancestrale ale neamului. Moartea lui Ilie Moromete, care nu a dorit şi nici nu  a putut să se adapteze noilor timpuri, simbolizează moartea unei epoci, a unei lumi.

Cel de-al doilea volum al romanului Moromeţii, îl are ca personaj central pe Niculae Moromete, mezinul familiei, ajuns activist, devotat socialismului. Volumul confirmă în concluzie ideea primei cărți: dispariția unei civilizații străvechi.

 Preda,  Marin. Cel mai iubit dintre pământeni: în 3 vol. / Marin Preda. – București : Ed. Marin Preda, 2000.

Cel mai iubit dintre pământeni este expresia romanului total: politic, social, erotic, ”romanul unei mari conștiințe”. Personajul principal, intelectualul Victor Petrini, profesor de filosofie crede în puterea spiritului și în mitul fericirii prin dragoste. El este închis pentru o faptă, pe care n-o aflăm decît la sfărșit, după ce biografia personajului este povestită de el însuși. Eșuează în mai multe planuri, iubirile și întîmplările absurde îl aruncă în brațele deznădejdii și ale ororii, însă spiritul îi dă forță să treaca prin ele.

Preda, Marin. Risipitorii / Marin Preda. – București : Ed. Marin Preda, 2000. – 352 p.

Romanul Risipitorii propune o altă te­matică şi un alt stil. Dacă Moromeţii este un roman cu tematică rurală, conceput în jurul unui  personaj central, Ilie Moromete, atunci Risipitorii este un roman psihologic, conceput în jurul mai multor personaje. Fiecare personaj în parte reprezintă o ilustrare a ratării posibile, aceasta fiind consecința risipirii de sine.

 Preda, Marin. Viața ca o pradă / Marin Preda. – București : Ed. Marin Preda, 2000. – 272 p.

Viața ca o pradă este un roman de memorialistică şi autobiografie artistică. Autorul se identifică cu naratorul şi personajul principal. Opera conține mărturisiri despre începuturile literare ale scriitorului, reflectă viziunea sa asupra problemelor vieții, exprimă opțiunea pentru un realism obsedat de fatalitatea relației individ-societate, om-timp, om-istorie.

Lina Iftodi