Steluţa


Steluţa

A fost odată un băieţel căruia îi era tare frică de întuneric. De fiecare dată când se lăsa seara şi mama lui îi pregătea patul de somn, copilul începea să plângă. Ştia că iar o să fie singur, în întuneric. Chiar dacă părinţii îi lăsau veioza de lângă pat aprinsă, chiar dacă stăteau cu el până când se aşeza în pat, de fiecare dată se trezea din somn cu lumina stinsă şi începea să ţipe. Adormea numai când ajungea iar în patul părinţilor şi dormea cu ei. Dimineaţa trezirea copilului era un adevărat coşmar pentru toţi. Părinţii erau obosiţi, iar cel mic nu reuşea să-şi deschidă ochii şi să-l alunge pe moş Ene. Într-o noapte, când copilul iar se trezi din somn speriat că e singur, în întuneric, nu mică i-a fost mirarea să observe o mică steluţă pe cer, de pe geamul din cameră. O steluţă care strălucea şi părea că vrea să vorbească cu el.

− De ce ţi-e frică de întuneric? îl întrebă steluţa pe copil.

− Pentru că pot să apară monştrii şi să-mi facă rău, răspunse copilul.

− De ce ar vrea cineva să-ţi facă ţie ceva rău? Ai greşit cu ceva?

− Nu, părinţii chiar îmi spun că sunt cuminte, la fel şi ceilalţi mă laudă, spuse copilul.

− Şi atunci de ce crezi că ţi-ar vrea răul cineva în noapte?

− Nu ştiu.

− Noaptea n-ar trebui să-ţi fie frică deloc, chiar dacă este întuneric. Soarele e obosit după o zi întreagă de muncă, de aceea se duce la culcare, odată cu tine. Însă el îşi lasă paznici vrednici pe cer care să-i ajute pe oameni să se descurce în noapte, spuse steluţa. În plus, fiecare dintre noi, steluţele de pe cer suntem noapte de noapte alături de copii, să le veghem somnul şi să avem grijă ca nimic rău să nu li se întâmple.

− Tu eşti prietena mea? întrebă copilul. Ţi-a cerut Soarele să ai grijă de mine?

− Sigur că da, răspunse steluţa. Numai că tu, de fiecare dată eşti atât de fricos şi înspăimântat când rămâi singur în noapte, încât nu te-ai uitat măcar o dată pe cer să vezi că eu apar de fiecare dată, ca să te protejez şi să-ţi fiu aproape. I-am spus Soarelui de frica ta şi astfel mi-a dat în această seară puterea de a vorbi. Şi vreau să-ţi spun că nu trebuie să-ţi fie frică noaptea. Eu voi fi mereu lângă tine şi-ţi voi veghea somnul. Eu îţi voi fi aproape şi-ţi voi aduce numai vise frumoase şi liniştite. Chiar dacă în celelalte seri n-am să-ţi mai pot vorbi, spuse steluţa, să ştii că tu poţi să-mi spui orice. Te voi asculta şi-ţi voi răspunde prin licăririle mele.

− Asta înseamnă că suntem prieteni? întrebă copilul.

− Cu siguranţă, da.

− Pentru totdeauna?

− Da, răspunse steluţa.

− Şi vei fi mereu lângă mine seara?

− Exact. De aceea atunci când simţi că îţi este frică în întuneric, aminteşte-ţi că eu sunt lângă tine şi am grijă de tot ce ţi s-ar putea întâmpla. Şi acum, fugi la somn. Mâine mergi la grădiniţă.

− Steluţo, îţi mulţumesc că eşti lângă mine. Promit să încerc să nu-mi mai fie frică de întuneric, spuse copilul.

Din acea seară, copilului nu i-a mai fost frică să meargă la culcare. A cerut chiar să i se închidă veioza pentru a putea vedea mai bine pe geam steluţa. Îi spunea în fiecare seară somn uşor, înainte de a-i transmite câteva din gândurile lui. Îi povestea faptele bune pe care le-a făcut pe parcursul zilei, îşi recunoştea greşelile şi adormea apoi împăcat că are un prieten care îl poate proteja indiferent de ce s-ar putea întâmpla.

Notă: puteţi să confecţionaţi împreună cu copilul dvs. o steluţă care s-o lipiţi pe geam. Aceasta îl va ajuta pe copil să depăşească mai uşor şi mai rapid frica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s