Alexei Mateevici – poet, traducător și folclorist

Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.

La 27 martie se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, „cu privilegii”(cu laude). Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880 – 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă.

În 1907, în primele numere ale ziarului “Basarabia” publică poeziile „Țăranii”, „Eu cânt”, „Țara”, precum și articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile românilor basarabeni” (nr.1) și „Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11). – În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul „Deșteptarea”. Din acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel Ciugureanu (președintele cercului), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea.

Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, după mărturisirea unui coleg, „Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică. Studierea profundă a literaturii înaintaşilor, a trecutului istoric şi cultural al poporului său se întrevede în studiile şi articolele publicate în „Kişineovskie eparhialinîe vedomosti”: „Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, „Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni”, „Bocetele funerare moldoveneşti”, „Schiţă a traducerilor moldoveneşti religioase şi de trai”.

La 17 iulie, 1917,  scrie fermecătorul poem care încununează opera sa „Limba noastră” – un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei, care devine Imnul de Stat al Republicii Moldova, (din 1995). Această poezie – cântec patriotic, este unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite din Republica Moldova și România, fiind considerată un simbol al unității lingvistice și culturale între cele două țări.

Bustul lui Alexei Mateevici, situat în parc pe Aleea Clasicilor

La 24 august, 1917, bolnav de tifos exantematic, moare la spitalul nr.1 din Chișinău şi e înhumat la cimitirul central de pe strada Armenească.

În anul 1934 pe mormîntul lui a fost ridicat un bust creat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910. Moştenirea literară a lui Mateevici a fost editată în 2 volume în anul 1993.

Chișinăul i-a comemorat veșnicia, numind o stradă din centrul orașului cu numele poetului. Un colegiu din capitală la fel îi poartă numele.

A locuit pe strada, care în prezent îi poartă numele. Pe peretele casei sale a fost instalată o placă comemorativă.

Sursa: Wikipedia

Realizat de Cireș Valentina, șef sector biblioteca Maramureș