S-a mai spus de nenumărate ori că limba este primul semn de identitate a unui popor, instrumentul esențial al culturii sale. Limba nu este un bun al cuiva, este al nostru al tuturora și de corectitudinea ei trebuie să avem grijă cu toții. La Lecția bibliografică Rolul dicționarelor în formarea unor personalități spre comunicare, am vorbit anume despre vorbirea fluentă și inteligibilă, exprimarea corectă, necesitatea cultivării limbii și, desigur, despre importanța dicționarelor în formarea unei personalități.
Elevii clasei a XI-a, Liceul ”Litterarum”, au fost puși la unele încercări, care îi trimitea, neapărat, la dicționar. Folosim dicționarul pentru a afla sensul unui cuvînt sau expresii, pentru a verifica forma lor corectă, etimologia, pentru a afla sinonimul, antonimul sau omonimul etc. Informații despre un scriitor, operă sau curent literar tot din dicționar aflăm. Dicționarul permite accesul cititorului la valorile civilizației, facilitînd înțelegerea schimbărilor care au loc.
În ultimele decenii ne-am îmbogățit cu o serie de dicționare de diverse tipuri, pe care moderatoarea lecției, Marina Casap, le-a prezentat, integrîndu-le în clasificările existente. Ceva mai mult timp s-a vorbit despre Dicționarul explicativ al limbii române, despre formarea sensului lexical al cuvintelor, articolul lexicografic și componentele lui structurale. Au răsfoit elevii ca pe o ”relicvă” Dicționarul limbii române literare contemporane în patru volume, publicat de Editura Academiei Române în anul 1955 și s-au delectat căutîndu-și numele și prenumele în dicționarele de nume proprii și nume de botez.
Pentru a cunoaște exact sensul actual al cuvintelor și pentru a putea vorbi și scrie corect e nevoie să se apeleze la dicționare. Acestea fiind importante instrumente de răspîndire a cunoștințelor și cultivare a limbii la nivelul vremii.