TEMA PENTRU ACASĂ de Nicolae Dabija

Romanul prezentat este salutat de critici și solicitat de cititori: ”Romanul lui Nicolae Dabija e un model de limbă românească. Semn că și-n Basarabia se scrie bine, iar pe alocuri și mai bine decât se scrie la București sau Galați. Basarabenii nu trebuie să aibă complexe: marea literatură românească se scrie și la Chișinău, ca oriunde în Țară unde creează maestru. Dacă românii cumpără cu sutele de exemplare aceeași carte înseamnă că asistăm la o revoluție în domeniul cărții, care trebuie să ne bucure.” – Ion Lazu, prozator și poet român;

”Prin acest strălucit debut ca romancier, Nicolae Dabija se dovedește a fi un scriitor total și un model uman. Traducerea acestei cărți în limbi de circulație internațională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi o mândrie națională și o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri la masa marilor literaturi ale lumii.” – Tudor Nedelceea, scriitor român;

”În anul 2010 în cadrul campaniei ”Chișinăul citește o carte”, care s-a transformat în ”Republica citește o carte”, a fost propus spre lectură romanul ”Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija. Cartea s-a bucurat de o solicitare deosebită, fiind împrumutată la bibliotecile din Chișinău de 17.572 de ori. În total, în republică, începînd cu luna aprilie, cînd a fost lansat proiectul, romanul ”Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija a fost împrumutat de la biblioteci de peste 100 000 de ori, fiind cea mai citită carte de beletristică națională din ultimii zece ani.” – Elena Vulpe, directoarea Bibliotecii ”Onisifor Ghibu”.

Nicolae Dabija este un scriitor și istoric literar din RepublicaMoldova. Autor a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii (unele traduse şi editate în SUA, Italia, Federaţia Rusă, Ucraina), a ciclului de manuale de istorie “Daciada“ pentru clasele I-IV și a unui manual de literatură română pentru clasa a IV-a. Este directorul săptămânalului Uniunii Scriitorilor dinMoldova”Literatura și Arta” și președinte al Forului Democrat al Românilor din RepublicaMoldova.

Romanul de faţă este o scriere despre regăsirea de sine, despre fiinţarea în timp şi spaţiu a unui personaj aflat într-o situaţie tragică, dar prin biografia căruia poate fi recuperată o istorie.

Naratorul poartă numele Ivan Ivonov-15 şi-l găsim în orfelinat. Spre deosebire de ceilalţi copii, Ivan Ivanov-15 are o taină pe care o ţine ascunsă. Pe la trei-patru ani el descoperă că are tatuat ceva pe partea interioară a braţului, ulterior citind cuvîntul Mircea. Îşi descoperă adevărata identitate abia la 13 ani, cînd este găsit în orfelinat de tatăl său Mihai Ulmu, profesor de limba română, arestat pentru că era „contra poporului”. Din acel moment, naratorul se desprinde de sine şi devine narator obiectiv, reconstituind viaţa părinţilor săi, începînd cu lecţia de limba şi literatura română din 1940 şi pînă la revenirea în Poiana, după 13 ani, Mihai Ulmu avînd surpriza să fie aşteptat de foştii săi elevi pentru a încheia ora cu „tema de acasă”.

Cartea este despre drama deportaților basarabeni și despre credința în Dumnezeu care i-a ajutat să o depășească. E tragedia unor oameni nevinovați, umiliți de regimul comunist pentru simplul fapt că gândeau altfel. El – Mihai Ulmu – profesor, și ea – Maria Răzeșu – elevă.”E Ea, femeia pe care o căutase atît, dar care îl găsise ea” (p.113). Dincolo de tragedia deportărilor sau în paralel, urmărim o frumoasă poveste de dragoste (deși una neordinară): “Ființele lor se amestecară: el era ea, ea era el, iar lumea erau ei” (p.114); “A spune cuiva te iubesc este o invitație la veșnicie”(p.140).

Sînt pagini frumoase, unde comentariile sînt de prisos: “De cîteva ore, de cînd are un urmaș e ca și cum Dumnezeu i-ar mai fi pus la dispoziție încă o viață. E ca și cum, la timpul său, trăit și netrăit, s-a mai adăugat un alt timp, sufficient, pe care-l va trăi altcineva”(p.208).

„Tema pentru acasă”  este mai mult decît un roman, mai bine spus este  un ghid practic, care destăinuie cititorilor importanța unui mentor într-o viață scurtă și noduroasă de om. În urma lecturării, realizăm că în fiecare din noi există un Mircea născut dintr-o Marie, care știe că undeva acolo îl caută un  Mihai spiritual. Ca și creator de destine, Nicolae Dabija  își înzestrează eroii cu abilitatea de a construi din credință, speranță și chiar din oroare scări spre cerul evadării fizice și sufletești. În lupta pentru adevărurile depozitate în scoarța cerebrală a neamului, însuși Dumnezeu  intervine cu milă și miracole, deoarece  deznaționalizarea  stalinistă și-a setat agenda în direcția trimiterii Celui Preaînalt … în concediu.

Un roman profund, percutant, cu un conținut zguduitor. Citind acest roman retrăiești împreună cu protagoniștii acele sentimente puternice ale ființei omenești – dragostea, libertatea, durerea, răbdarea, sacrificarea ș.a. Merită să-l citiţi cît de curînd.

Elena LEAH, 

utilizator fidel